WorldOfNaruto-Lumea lui Naruto
Bine ai venit in Lumea Lui Naruto!!! Haideţi sa ne simtit bine cu toti!!! 		Lista Forumurilor Pe Tematici
WorldOfNaruto-Lumea lui Naruto | Inregistrare | Login

POZE WORLDOFNARUTO-LUMEA LUI NARUTO

Nu sunteti logat. 		Nou pe simpatie:
Gabriela Gaby
Femeie
25 ani
Suceava
cauta Barbat
26 - 71 ani
WorldOfNaruto-Lumea lui Naruto / Fan Fiction / Pentru salvarea satului! Moderat de love_yuki_eiri
Autor
Mesaj Pagini: 1
Aiko-chan
Genin

Din: Din satul Hanabira
Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 56
Mi-a venit idee pentru un nou fic
Este vorba despre o fata de 16 ani care este Kage pentru satul ei
Aici se adauga un nou Kage oficial
Acest ava fi :
Ranikage din satul Ascuns in petale.
Nu este o regiune mare asa ca nu prea este mentionata cu celelalte 5.
Desi exista putini stiu despre existenta ei sau au fost vre-o data acolo.
Satul ei va fi atacat si batranii satului o vor trimite dupa ajutoare fara sa ii dea detalii despre inamici.
Aceasta va ajunge in Konoha de unde va primi ajutor
O sa fie multe peripetii......voi ke spuneti?Este o idee buna?

_______________________________________
Multora le plac multe lucruri.
Dar multi nu stiu prea multe despre aceste lucruri.

Dar noi stim un lucru...
Ca adoram animeurile.
Pasiunea noastra e vesnica chiar daca altora nu le place.
pus acum 14 ani
   
Aiko-chan
Genin

Din: Din satul Hanabira
Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 56
Legenda satului Hanabira [in japoneza inseamna ,, Petale " ]

Acum catvea supe de ani exista un sat .Era inconjurat de ghetari care ii ascundeau prezenta.Acesta se numea Hyōga [ 'Ghetar' ]


O data cu izbucnirea unui razboi datorita fluxului de chakra acumulata de gheata aceasta a inceput sa se topeasca lasand o bucata ascunsa intr-o stanca unde nici un om sau ninja nu poate ajunge.


Apa care sa scurs de la ghetari a ajuns in pamant creiind o floare numita Melonie.
Aceasta floare are o noante diverse dar toate deschise.Parfumul este imprastiat in jurul satului chiar daca nu poate fi simtit chiar asa usor.
Si astfel Hyōga a devenit Hanabira.

_______________________________________
Multora le plac multe lucruri.
Dar multi nu stiu prea multe despre aceste lucruri.

Dar noi stim un lucru...
Ca adoram animeurile.
Pasiunea noastra e vesnica chiar daca altora nu le place.
pus acum 14 ani
   
Aiko-chan
Genin

Din: Din satul Hanabira
Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 56
Capitolul 1 : Linistea de dinaintea furtunii

  Este o zi linistita in satul Hanabira . Daca te uitai pe strazile aglomerate ale acestuia puteai vedea sute de oameni cum isi vedeau de treaba.
  Academia , un loc de obicei linistit , era cuprinsa de un zumzet vesel.Astazi Ranikage - le satului urma sa le faca o vizita alaturi de echipa sa.

  Ayaka Mitsuki este o fata cu par negru mai lung si ochii albastri.In varsta de 16 ani mereu dornica sa ajute.La acesta varsta detinatoare a titlului de Rankage .
 
  Len Mijutso este un baiat cu par roscat si ochii verzi .La varsta de 16 ani este Ranikage alaturi de colegii sai de echipa.

  Kira Sarami este un baiat cu par negru si ochii negri.Destul de misterios si umpic rece cu straini dar cald si amuzant cu colegii de echipa si membri ai satului.

   Toti trei formeaza 'Echipa Ranikage' . Impreuna conduc satul si mentin linistea cu ajutorul batranilor care ii ghideaza pe drumul corect.

   Obisnuiesc sa merga in vizita la academie sa vada cum sunt viitori ninja si sa isi aminteasca de trecutul lor in acel loc.
[toata poveste ava fi din perspectiva Ayakai ]

  Vedeam cum copii invata sa arunce kunaiurile la tinta . Len se apropie de un baiat care parea mai mic si car enu reusea sa nimereasca tinta.Acest aii arata cum sa tinteasca.Dupa o vreme m-am plictisit si am iesit pe poarta academiei mergand printre cetacenii ocupati.
  Nimeni nu se comporta special cu mine , cu Len si cu Kira . Nu am vrut nici o data sa fim considerati speciali.Noi suntem doar niste oameni obisnuiti lasand la o parte functia detinuta.


  M-am indreptat spre magazinul de ramen pe care il adoram asa de mult.Nu se afla la o distanta prea mare asa ca m-am bucurat cand am ajuns.
 
  -Un ramen cu sare va rog!spun eu vesela .
 
  -Vine acum!spuse zambind proprieterul magazinului.
  Era un loc pe care eu si echipa mea il frecventam asa ca eram cunoscuti.Uitandu-ma la modul cum prepara delicioasa mancare imi vin in minte imaginile de cand ne-a invatat pe mine si pe Len sa preparam si noi un ramen destul de bun.
   
   Aerul din jurul satului era destul de apasator de aceea cand am terminat de mancat am platit si am luat-o la fuga pana la ieisrea din sat.Mi-am anuntat plecarea si am luat-o pe carare pana intr-un punct.
 
   Era o floare Melonie de o noanta verzuie era ascunsa acolo.Am pornit prin iarba umeda spre o iesire a padurii.De acolo am ajuns pe o stanca de unde vedeam totul.

   Vedeam satul si oamenii cat niste furnici si vedeam si peste intinderile satului . Ne aflam inconurati de piscuri de munte acoperite cu flori multicolore.

   Acest loc era linistitior si era frumos ca puteam vedea totul atat de clar.Am inspirat adanc mireasma puternica a florilor.....Stai!! Puternica?
   De obicei nu simteam deloc mirosul lor.Aveam o presimtire rea.
   Incet imi dau seama de linistea din jur .Ciripitul continuu al pasarilor , bazaitul insectelor strigatele din sat nu se auzieau deloc.Susurul raului din apropiere era amplificat peste normal si sentimentul meu de groaza se amplifica incet.


   Cerul luminos parca se intuneca incet asternand incordare peste sat.Vedeam norii adunandu-se incet si parca sutele de oameni din sat se micsorara.Ma simteam rau si cand m-am intors sa fug spre sat dar sunt prinsa de o mana puternica care ma inpinse usor si cealalta imi astupa gura ca sa nu tip.

   Pe moment nu mi-am dat seama ca nu era un asasin cum credeam si ma pregateam sa scor un kunai din geanta dar imi dau seama ca de fapt ma uitam in ochii calzi si blanzi ai lui Len nu in ochii reci ai vreunui asasin.


   Simteam cum incep sa ma enervez ca a facut o gluma asa de prosta dar in acelasi timp ma simteam usurata ca nu mai sunt singura .

  -Nu trebuie sa ma omori colega!Am vrut doar sa fac o glum!! comenta el zambind
 
   -Da sa sti ca ma prapadesc de ras in momentul asta!! urlu eu nervoasa

   -Scuze!Scuze! spuse el privindu-ma in ochii . Pentru prima data vedeam in ochii lui incordare si spaima.
    -Nu am o stare de spirit prea buna asa ca aveam nevoie de o gluma cu tin si am auzit ca ai plecat din sat si mi-am dat seama ca aici ai sa vii!

   Nu prea ascultam ce spune ci ma uitam la un tufis.Nu aveam un motiv anume sa ma uit acolo dar ma simteam atrasa.Dintr-o data se vazu o licarire si niste ochii rosi care disparura la fel de repede precum aparura.
   In momentul acela simteam cum sangele imi ingheta in vene.M-am prins de bratul lui Len sa nu cad si sa nu urlu.Chiar si cu el langa mine ma simteam singura si speriata.Vroiam acasa!!

  -Hei ! Sa intamplat ceva?ma intreba grijuliu Len
  -Era...Ee..Era cineva acolo in tufis!!ma straduiesc sa spun

  Len se indrepta acolo cu mine ingrozita in urma lui.Baiatul dadu cateva crengi la o parte.Se vedea cum iarva fusese strivita in coltul acela . M-am uitat in ochii lui si am luat-o amandoi la fuga spre sat in acelasi timp.

  -Hei!Voi!ne intampina paznicul car era obisnuit ca noi sa trecem des pe acolo.Deja va-ti intors!Cred ca o sa vina o furtuna!

  Adevarul tera ca norii erau din ce in ce mai inchisi dar noi aveam alte probleme acuma.

  -Ymao!spun eu tare. Aduna paznici si imprastiativa in jurul satului si aveti grija sa nu treaca nimeni de voi!Fie negustor fie spion!

  El se uita la noi uimit cum gafaiam de la atata alergatura.

  -Sa intaplat ceva?intreba el ingrijorat

  -Am fost urmariti!spune Len si ma trage spre cladirea cea mai mare din sat .

   Acolo Kira ne astepta uitandu-se pe fereastra ingadurat si parca nefiind in apele lui.


   Vin cu nextul alta  data!

_______________________________________
Multora le plac multe lucruri.
Dar multi nu stiu prea multe despre aceste lucruri.

Dar noi stim un lucru...
Ca adoram animeurile.
Pasiunea noastra e vesnica chiar daca altora nu le place.
pus acum 14 ani
   
Aiko-chan
Genin

Din: Din satul Hanabira
Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 56
Am vanit cu nextul la fel de repede ca furtuna in munti    


Capitolul 2: Pericol!Satul in flacari

  Kira observa ca am intrat in incaperea mare si se intoarse spre noi.
 
  -Sa intamplat ceva?

  -Am fost spionati ! spun eu fara sa respir

  Acesta isi muta privirea de la mine la Len sperand sa fiu contrazisa dar acesta ii facu semn ca e adevarat.M-am indreptat spre scaunul de la mijlocul biroului si m-am trantit obosita.

  De cand suntem noi trei l;a conducere nimeni nu a atacat satul . Noi aveam ninja antrebati si o forta de lupta mare asa ca nu prea ne faceam griji....dar totusi nimenu putea ajunge asa aproape de sat fara sa fie vazut.

  Un ciocanit in usa ma facu sa tresar . Pe usa intra o fata cu par roscat , lung si ochii caprui . Numele ei este Yuka si este seful trupelor speciale ale satului.

  Persoana ei de obicei vesela si glumeata era ascunsa de o umbra impenetrabila.


  -Am auzit ca iai pus pe cei de la protectie sa pazeasca satul . Sa intamplat ceva? intreba fara alte introduceri

  -Eu cu Ayaka am fost urmariti din tufisuri.Nu era nimeni cunoscut. spuse Len fara sa astepte ca macar sa deschid eu gura.

  -Yuka! [spun eu ] Vreau sa anuntii batranii sa ne intalnim in sala de sedinte!

  Aceast ase conforma fara sa comenteze si iesi din camera repede.
  Len era sprijinit de peretele de langa usa iar Kira de biroul unde stateam eu.
  Ma uitam cand in ochii lui Len can din ochii lui Kira.Un vant puternic se pornise in spatele meu . Linistea era apasatoare dar si ciudata.


  Mi-am lasat capul pe birou cand.....






[/youtube]

 

  Nu aveam curajul sa imi intorc privirea in spate.Ma uitam la Len si Kira care parea la fel de suprinsi ca mine.Fara sa stam pe ganduri am pornit spre varful cel mai inalt al cladirii.

  Privelistea era infioratoare.Multe cladiri se aflau in flacari si un grup de copii era adus spre noi de cel de la academie.

  Am fugit toti trei spre sala de  intrunire.

  Camera era imensa de forma rotunda.Era inconjurata cu statuile tuturor Ranikage care au existat.
  Cea mai recenta era a Sensei-ului nostru care a murit asasinat acum 3..si noi elevii lui i-am luat locul.


  La masa asejata in centru ei erau asejate mai multe persoane.Se uitau la noi in timp ce ne asejam repede.

  Primul care incepu discutia era un batran care se afla la 5 locuri in stanga lui Len.Avea o privire blanda trecuta de vreme.

  -Cred ca ati observat cu toti explozia de mai devreme.Am trimis o patrula sa stranga toti copii si batranii ca sa ii evacueze.

  Ma uitam la el ciudat.Cum de puteau sa se gandeasca la asta inainte sa se intample?

  -Presiunea aerului si miresma florilor au fost destul de apasatoare azi. [continua el de parca mi-ar fi citit gandurile ] Florile de Melonie au inconjurat satul de sute de anii protejandul.Acum ne-au anuntat de marele pericol in care ne aflam.

  -Despre ce pericol este vorba? [ intreba Kira repede]

  -Suntem atacati copile! [ raspunse cea de langa el ] Nu stim nimic despre inamic!Nu ii cunoastem puteriile sau tacticile! Nu putem lupta in astfel de conditii. Plus ca intunericul este un avantaj pentru oricine.

  Totul era asa de brusc.Daca pornea un razboi nu prea aveam noi idee ce sa facem.

  -Trebuie sa evacuam satul! Sa ii mentinem pe cei mai buni ninja pe posturile de aparare cat sa ne putem adaposti! [ nu mi-am dat seama cine a scpus asta]

  Ma uitam la genunchii mei fara sa clipesc incercand sa imi dau seama ce trebuie facut. Am simtit o mana cada pe umarul drept.

  -Nu trebuie sa iti faci griji! imi spuse Len pe un ton linistitor zambind bland.

  -FACETI LINISTE! [ urla cea de langa mine ]

  -Voi copii nu va dati seama de pericolul in care ne aflam.

  -Va trebui sa luam o decizie importanta.

  -De fapt am luat-o!

  Eu Kira si Len se pare ca eram singurii care nu stiam despre ce este vorba.

  O femeie mai tanara se ridica si se indrepta la o fereastra din piatra de unde se vedea o dara groasa de fum negru ridicandu-se la cer.

  -Pana sa veniti voi trei noi am hotarat un lucru.Avem nevoie de ajutor! [ ma uitam la ea incercand sa imi dau seama la ce se gandea.cand se intoarse brausc ma lua prin surprindere , mai ales ca mentiona numele meu]  Ayaka va parasi satul sa aduca ajutoare!!

  Toata masa se uita in directia mea.M-am ridicat reoede zicand:

  -De ce eu?

  -Tu trebuie sa ai grija sa nu mori.Nu putem sa te bagam in lupta.

  In momentul acela o noua explozie cutremura pamantul si distruse acoperisul caldirii.

  Batrana ii privii o clipa pe Kira si Len in ochii parca spunandu-le ceva doar din privire.

  Acestia ma trasera dintr-o data sa ma scoata de acolo dar am fost opriti de un grup de ninka necunoscuti.Kunaiuri venitra din toate directiile.Len fu lovit in mana si Kira cu mine ne-am ferit.Len folosi tehnica de clonere sa ne scoata de acolo.Am fugit printre caldirile ce erau distruse spre padure.Capcanele aplasate in jurul satului lipseau asa ca am trecut usor de ele.

  La coltul cu Menola verde am facut cotitura spre locul nostru .Pe moment Len se lasa in jos dar se ridica repede .La marginea stancii Len ma prinse de umeri uitadu-se in ochii mei.

  -Trebuie sa fugi!!Si sa aduci ajutoare! [ spuse el serios. ]

  -Dar voi! [ incerc eu sa il contraatac ]
 
  -Tu trebuie sa supravietuiesti mai mult ca noi!! [ spuse si Kira privindu-ma peste umarul lui Len ]

  Nu puteam sa le refuz nimic lor .

  -Bine o sa plec. [ spun eu iritata ca nu puteam ajuta. ]

  -Sti cat e de important sa supravietuiesti! Mai ales ca exhipa noastra nu ar mai fi aceeasi fara tine! [ imi zambi cald Len ]

  -B..bine . [ spun si ma dau un pas in spate. Stiam ca e important sa supravietuiesc asa ca trebuia sa plec ]

  Langa un pom erau doi ninja ai satului nostru ce banuiam ca trebuiau sa ma insoteasca. Cand am dat sa ma indrept spre ei Len ma prinse de mana si ma trase spre el ridicand ceva. Era floarea verde!

  -Sa nu uiti nici o data..... [ spuse el ]

  -Ca noi suntem o echiipa ...[ continua Kira ]

  -Si o echipa e mereu impreuna chiar si daca sunt separati [ terminara in cor ]

  Am zambit luand loarea si am fugit prin padure.

  Mergeam cu o viiteza ametitoare incercand sa nu ii las in urma pe insotitorii mei. In cap aveam palaria Kage care o purtasem la intalnire [ am, uitat sa mentionez asta mai devreme ] si speram sa nu o ia vantul.

  Dupa 15 minute de mers am fost intampinatii de explozii si inamici.Kunaiouri veneau din fiecare directie.Am incercat sa ma feresc dar am fost lovita in picior si inbrat.Durerea era mare dar trebuia sa suport.

  Privind in spate ii vedeam pe cei doi mult mai raniti dar vii.In fata noastra isi facura aparitia inca 2 siluete mascate.

  -Ranikage-sama! Luatio inainte si scapati! [ spuse unul din aliatii ]

  Privind hotararea lui am dat din cap si i-am lasat pe ei sa se ocupe de inamici.

  Eu am inceput sa merg fara sa stiu unde cad in fata mea , aparand din fum , isi facu aparitia o persoana.

  Nici nu isi facu bine aratata prezenta ca disparu .L-am simtit in spatele meu dar nu am avut destul timp sa reactones si ma lovi cu un kuni in bratul stang.

  Am facut o saritura pe spate si m-am ferit de un al doile atac.Incercand sa ma feresc m-am impiedicat fiind atisa pe obraz.Siteam lichidul rosi si cald scurganduse pe fata mea.

  M-am hotarat ca e timpul sa atac.Am rotit doua kuaniuri in maini si am fugiot la atac.Rapiditatea adversarului era foarte mare asa ca se feri cu maiestrie dar totusi am reusit sa il ranesc in mai multe locuri.Dar totusi era mai putin ranit decat mine.

  Ma simteam slabita asa ca am hotarat sa folosesc umpic de chakra. Am creat pe ascuns o clona si am reusit sa fac o diversiune cat am fugit.Dar degeaba.Tot pe urmele mele era.L-am lovit cu mai multe hartii explosive dar fara succes.Am inceput sa imi concentrez chakra in picioare si sarin dintr-un ciopac mi-am dat drumul intr-o prapastie ascunsa intre pomi.

  Nai vazusem aceasta prapastie din locul special dar atacatorul nu il stia si cazu la fundul prapastiei.

  Gafaind am urcat sus si am pornit lasand o urma de sange in spatele meu.Nu am asteptat sa ma mai odihnesc ci am lua-to la fuga cu o viiteza inimaginabila timp de 3 ore inainte sa ma opresc umpic.

  Banuiam ca atacatorul e inca viu . Florile de Melonie din jur deveneu tot mai rareau ceea ce insemna ca ma departasem foarte mult de satul meu.

  Cand florile nu aveau sa mai apara inseamna ca am parasit tara mea natala .

_______________________________________
Multora le plac multe lucruri.
Dar multi nu stiu prea multe despre aceste lucruri.

Dar noi stim un lucru...
Ca adoram animeurile.
Pasiunea noastra e vesnica chiar daca altora nu le place.
pus acum 14 ani
   
Pagini: 1  

Mergi la