miru_the_star
Chuunin
 Din: Din mijlocul infernului
Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 126
|
|
Oke, dau in sf nextu!!!! Sper sa va placa
Capitolul 3
Sper sa moara toti barfitorii din acest sat! Nimeni nu mai poate avea secrete pe aici! Fix dupa ce ne-am despartit de grupul celor de la Princesston ne-am intalnit cu ceilalti ninja de varsta noastra, celelalte echipe . Imediat ce i-am vazut mi-am dat seama ca stiau si ei de venirea lor, dar tot nu m-am putut se sper ca poate, printr-o intamplare fericita ca aveau un alt motiv de fericire. Insa fata lui Lee m-a convins definitiv ca n-am eu norocul sa pot petrece mai mult timpul singur cu Sakura. Imediat ce ne-au vazut Lee a zburat la propriu spre noi si a strigat de fericire: -Hei, baieti! Ce faceti? Ati aflat vestea cea mare? Si inainte sa putem raspunde urla in gura mare: S-a intors Sakura!!! Naruto, facand pe indiferentul: -Si de-abia acum ai aflat? Noi am si vorbit cu ea. -Serios? -De-acolo ne intoarcem . -Si ce ma rog e asa marfa ca a venit Sakura inapoi? Intreaba Ino, o fata care a urat-o mereu pe Sakura deoarece era mai marfa decat ea (nu ca ar recunoaste vreodata). E doar o fata, ce e asa grozav ca s-a intors? E doar o fata care a plecat pentru ca nu ne facea fata. Frate, imi vine sa-i dau un pumn. Bine ca e fata. Ino si Sakura au fost rivale de mici, incercand sa ma cucereasca. Acum ca s-a intors se astepta sa se reia aceasta batalie si isi dadea seama ca daca ea a revenit si e un subiect de barfa o sa aiba un avantaj. Drept sa zic as vrea sa se intample acest lucru. De data asta chiar as vrea sa se intample asa pentru ca acum nu as mai rata ocazia sa-i spun ce simt. Dar din pacate acesta va fi doar un vis. Ce sanse mai sunt sa ma iubeasca dupa ce am alungat-o fara mila de langa mine, de langa inima mea. Dar nu pot sa reflectez mai mult asupra ei pentru ca se intampla ceea ce vroiam cu tot dinadinsul sa nu aiba loc. Naruto cu gura sa mare spune de data asta pe un ton mandru: -Sa stiti ca maine noi o sa ne intalnim cu ei. -Cu care ei?intreaba Neji, mostenitorul clanului Hyuga. Credeam ca vorbim doar despre Sakura Haruno. -Pai da, spun si yo, vazand a nu mai e cale de scapare. A venit ea si mai multi colegi de-ai ei de la Pricesston. Nimic interesant. -Erau si baieti draguti?intreba Ino, desigur, doar ea e moara stricata din grup. -Parca il placeai pe Sasuke sau pe Sai. Cand o sa incetezi sa te mai dai la toti, zise shikamaru, cel mai destept dintre noi, avand un IQ impresionant de mare. -Intrebam doar.Ce, n-am voie? -Deci, revenind la subiect spuse Hinata, verisoara lui Neji, cand va intalniti cu ei si cine sunt? Dupa vreo ora de explicatii ceilalti au fost satisfacuti (mai ales Ino) si ne-au lasat in pace. Din fericire fiecare dintre ei are misiune dar au zis ca vor incerca sa treaca si ei pe la noi, sa o vada pe Saku, ceea ce nu prea m-a incantat dar totusi e ceva asa ca am fost de acord. .……………………………………………De dimineata………………………………………………………………………………………… Ceas idiot, de ce nu ai sunat? Ma scol eu si ma simt mandru de mine ca m-am trezit inainte sa sune ceasul. Cand acolo, ce sa vezi? Din cauza atator ganduri si emotii care imi umblau prin cap am uitat sa-l pun sa sune asa ca acum este ora 11 si un sfert. Perfect, poate intarzii la intalnire. Ma imbrac cat de repede pot si o iau in fuga spre locul intalnirii. Cand ajung acolo(facand un nou record la alergare probabil) il gasesc doar pe Naruto. Se pare ca…si imi vine sa omor toti ceasornicarii…ceasul meu e mai tarziu cu 30 de minute. Ce se putea mai bine de atat? In loc sa fiu in intarziere si sa par ca sunt indiferent acum am ajuns mai devreme si o sa par un obsedat. Mai asteptam 20 de minute si in sfarsit apar si ei. Desi zic „ei”, eu o observ numai pe Sakura, ingerul meu. Parca acum si mai frumoasa. Parul il are pus pe o parte iar corpul ei pare atat de fragil, parca fiind de portelan, amenintand in fiecare clipa sa se sparga. Cred ca am ametit rau de tot pentru ca nu-mi mai aduc aminte nimic din saluturile noastre, eu fiind prea fermecat de frumusetea Sakurei. Pana sa ma dezmeticesc ei ajunsesera la un alt subiect. -Deci, unde mergem acum, intreba Kurama, parand un tip de treaba. Inainte ca unul dintre noi sa poata spune ceva Minata se rasti spre noi: -Unde mergem? Mergem? Eu nu merg nicaieri cu ei. De ce as vrea? Eu nu am fost de acord sa ma intalnesc cu prietenii Sakurei. -Minata…incerca sa o opreasca Light, dar fu oprit de ea: -Mai lasa-ma si tu. Nu sunt un copilas care trebuie dadacit si care n-are nici u drept. Pot sa fac ce vreau si acum n-am nici un chef sa merg cu ei. Mai bine am plecat. Si intradevar disparu intr-un nor de fum. O liniste apasatoare se asternu peste noi. Elevii de la Princesston se privira intre ei ingrijorati parca de ceva anume necunoscut noua. Dintr-o data un alt nor de fum se arata in fata. In prima clipa am crezut ca e din nou Minata, care s-a mai calmat dar in loc de acea „printesa rasfatata si enervanta”(cine a spus ca nu pot sa pun si eu porecle groaznice?) apare Sai si ne saluta: -Salut la toti! Tocmai am vazut-o pe Minata fugind de aici. Ce s-a intamplat? Primul care vorbi fu Kaname: -Nu va ingrijorati, asa e ea. Nu-i place de nimeni. Nu e vina voastra. -Îhî, aproba si Shin(ma mir ca si-a tinut asa de mult gura). Si apoi pe un ton șmecher, punand mana la gura parca sa nu-l auzim dar vorbind tare: -E o scorpie. La asta a fost imposibil sa nu radem. Toti am râs asa de tare incat probabil lumea credea ca suntem nebuni. Pana la urma devenim seriosi(cu exceptia lui Naruto si Shin care radeau de ceva necunoscut noua) si Kurama isi repeta intrebarea: -Dar totusi, unde mergem acum? -Eu as vrea sa vad muzeul celui de-al doilea razboi ninja, spuse Light. -Chiar vrei?il intreba Naruto uimit. Nu e absolut nimic amuzant in asta. -Cine a zis ca trebuie sa fie amuzan?i-am taia-o eu. Daca tu esti un bufoon nuinseamna ca si ceilalti sunt. -HEY!striga el suparat. Nu apuca sa tipe la mine pentru că Shin interveni ridicand mana ca la scoala si sarind: -Oh, oh! Randul meu, randul meu! U vreau sa vad casa lui Saku. -Haide Shin, termina cu asta, ai vazut-o deja. Nu mai fi enervant, se ruga Sakura de el. -Dar mai vreau odata! Inainte sa-i poata raspunde cineva, desi tocmai isi deschisese gura Sakura, lua Kaname cuvantul: -Hai mai bine sa mergem in parc inainte sa murim de batranete aici. Nu asta e planul meu. Întradevăr , aceasta este o idee buna. Acum este sezonul ciresilor asa ca peisajul este uimitor, petalele de flori parca picand din cer. Cand sa raspund ca sunt de acord observ aceeasi privire ciudata pe care au aruncat-o atunci cand a plecat Minata. Se uitau la Kaname de parca ar fi facut ceva rau, de parca ar fi incalcat o lege, un secret. Dar privirea aceea a durat doar o secunda, pana cand au izbucnit in ras, facand apoi mișto de ei insasi, deoarece nu si-au putut rezolva problemele in cel mai simplu mod cu putinta. Atat de voios le era rasul incat am si uitat cat de ciudati erau acum 3 secunde. Cum ar putea fi ea periculoasa, in orice fe? Ea era un inger, nu un demon. Parcul era atat de frumos. Florile de cires se leganau in bataia domoala a vantului. Probabil ca era cea mai frumoasa imagine a naturii din lume dar eu n-o puteam observa deoarece stateam langa aleasa inimi mele. In timp ce ne plimbam au aparut doi dintre cei pe care chiar nu vroiam sa-i vad. În fata noastra rasarire Gaara(care si uitasem ca trebuia sa vina astazi) si Neji. Au ramas pentru un minut uimiti de frumusetea si perfectiunea Sakurei. Ea, cum ea observat, a strgat bucuroasă: -Neji! Gaara! Ce mă bucur să vă văd!spuse ea sarindu-le in brate. Brusc am inceput sa vad situatia cu alti ochi. Daca ei o vor putea cucerii inintre mea. Dar colegii ei oare nu o placeau? Trebuia sa stau cu ea cel mai mult ca sa-i pot cucerii din nou inima. Dar oare ce sanse mai aveam acum, dupa atata timp? Dar am avut noroc. Pentru ca in parc cărarea era doar de doua persoane n-am pututsa stam uniti. Eu am avut un noroc extraordinar, ajungand langa Sakura. Eram urmati de Shin si Naruto, care tot radeau, Neji si Light(care am aflat ca e cel mai inteligent elev din campus), Kaname cu Gaara si in cele din urma de Sai si Kurama(spre dezamagirea lui Sai ca nu statea langa Saku). Am inceput sa ne plimbam. Primii care au parasit randul au fost Naruto si Shin, care vroiau sa mearga la un carusel din apropiere. Dupa ce ne-am pierdut si noi de grup Sakura a ramas tacuta iar eu i-am respectat tacerea. Nu stiam unde mergem, ea ma ghida. Insa cand am vazut aceeasi banca mi-am dat seama cu groaza de amintirile pe care le aducea. Nu mai puteam sa vorbesc. Eram prea inspaimantat de locul acesta si de amintirea pe care il purta de atata timp. Prima care rupse tacerea fu Sakura: -Mai sii locul acesta? Imi inghit nodul din gat si raspund: -Da. Dupa o scurta pauza ea ma intreba ezitant: -M-ai iertat? -Pentru ce? Intreb eu uimit, nestiind de ce ar trebui s-o iert. -Am stricat misiunea. Mereu o faceam. Una dupa alta. M-ai iertat? -N-a fost vina ta. -Atunci a cui? -A mea, spun eu in soapta stiind ca nu ma poate auzi. Dar m-am inselat. Ea imi raspunse: -De ce a fost vina ta? Tu m-ai salvat. Mereu ai facut-o. La asta n-am raspuns. N-am stiut ce. Dupa o pauza de cateva minute ea mi-a spus pe un ton lin: -Sasuke-kun, stiu ca ma urasti… -Taci! Am strigat eu la ea cu spaima. Sakura mai spusese odata aceleasi cuvinte.Nu stii nimic. Nu te urasc. Imi pare atat de rau. Atat derau pentru tot ce am facut. Te rog, iarta-ma. Ea a ramas nemiscata. I-au aparut in ochii doua margele de cristal care i-au alunecat pe obraji. Zambetul ei era atat de melancolic si de trist. Am luat-o in brate, nu am putut rezista ispitei. Ea era alabastrul pur in mainile mele. Nu puteam trai fara ea. Cum si-a imaginat macar ca pot? Trupul ei tremura in briza vantului care sufla acum cu putere, impartasindu-ne suferinta. O starng mai tare. Nu o pot pierde din nou, nu acum cand in sfarsit inima mea a revazut-o. Mâna ei imi atinge fata, facandu-ma atent la fata ei. Buzele ei intredeschise ma cheama dar ochii ei ma opresc. Ce sa fac? Imi aplec capul spre buzele ei si….. VA CONTINUA
HAHAHA! MUHAHAHAHA! Sunt malefica ca va tin in suspans (SPER)! Astept comentariile. Kissu si bye 
_______________________________________ E deja anormal sa fi normal 
|
|